Pe 31 decembrie, de la 16:30, la Antena 2, veţi vedea un interviu cu Gigi Becali, cum n-aţi mai văzut niciodată!
Sincer, mă aşteptam să facă nazuri şi să pună tot felul de condiţii, când i-am lansat invitaţia pentru interviu. Neaşteptat, a confirmat fără prea multe cuvinte, dar cu o singură condiţie. Interviul să fie... la palat! Zis şi făcut! La 13 fără 5 minute, domnul Becali a sosit fluierând, binedispus, parfumat, în costumul său negru cu fir auriu. Evită să mă privească în ochi. Hmmm... mi-am zis, are emoţii... Era pentru prima oară când îl vedeam de aproape, era pentru prima oară când simţeam cum o încăpere mare cât un hangar se umple în mai puţin de 5 minute cu un parfum ostentativ bărbătesc. Gheaţa s-a spart repede pentru că m-am gândit să-l întreb unde îşi ţinea tatăl său banii.
„Tata nu avea portofel, mama îi făcea un buzunar lung până la genunchi ca să poată pune în el toţi banii pe care-i lua într-o singură zi! Aşa că dacă tata n-avea portofel, nici eu n-am” şi ca să-mi exemplifice, bagă mâna în buzunarul din spate al pantalonilor şi scoate banii. „Uite,vezi că n-am portofel?” Zâmbeşte încântat cu ochii plini de lacrimi pentru că n-o să uite niciodată mâinile tatălui său, de care îi era frică, pentru că avea palma grea! Dar şi pentru că pe mâinile tatălui său s-a rugat să ducă mai departe numele şi să sporească averea când toţi îl credeau un pierde vară, care va face numele de râs. Acum are palat şi crede că s-a născut cu stea în frunte pentu că mama lui s-a rugat timp de 9 luni să-i dea Dumnezeu un băiat cu stea în frunte.
Gigi e mândru dar e şi hipersensibil şi-mi spune că îşi maschează sensibilitatea pentru că nu oricine îl poate înţelege. „Dar m-ai ghicit, îmi spune, şi am aceptat interviul pentru că mi-a plăcut numele tău, Fântânaru! Visul lui e să-şi facă o bancă, să vândă şi să cumpere bani. „Off the record”, l-am întrebat dacă Traian Băsescu i-ar cere bani, i-ar da? „I-aş da, de ce să nu-i dau? La câte i-am făcut...!” Am încheiat interviul într-o atmosferă destinsă, întrebându-l cât de scumpă trebuie să fie şampania de Revelion? „Un lucru dacă nu e scump, nici nu mă uit la el!”
„Sunteţi snob, dle Becali”, i-am spus! N-a reacţionat pentru că era bine dispus. „Pe mine nu mă interesează decât preţul. Mă uit la preţ şi dacă e scump, cumpăr. Mi-am făcut singur un cadou de Moş Crăciun. Un telefon. Cel mai scump.” Gigi are tot ce îşi doreşte! Şi el se miră de câtă avere are! Se studiază în oglinda uriaşă a biroului său, îşi aranjează din nou cravata şi batista, îşi priveşte îndelung manichiura şi satisfăcut se întoarce pe călcâie şi iese din palat, fluierând!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu